Un studiu recent postat pe blogul Combat Sports Law vorbeşte despre un studiu recent care dezvăluie efectele deshidratării asupra practicanţilor de arte marţiale mixte chiar şi după anumite perioade de rehidrare.
Conform studiului, după o deshidratare de 5% din greutatea corpului prin transpiraţie, în aproximativ 3 ore de la rehidratare, corpul revine la parametrii normali. Cu tóate acestea, capacitatea de a susţine antrenamente solicitante pe o durată mai lungă de vreme, este compromisă.
După 24 de ore de la rehidratare, deşi paramentri fizilogici sunt normali sau aproape de normal, efortul susţinut continuă să fie afectat.
Unul dintre autorii studiului, Oliver Barlez MSc descrie rezultatele:
“Studiul nostru demonstrează că o deshidratare acută afectează efortul susţinut dar un furnizează rezultate clare despre efecte asupra efortului exploziv, de scurtă durată”.
În timp ce au fost indicii că efortul expliziv ar fi afectat, informaţiile nu au putut fi verificate. Când a fost vorba de efortul susţinut, detaliile au fost mult mai clare – peformanţele sunt afectate semnificativ la 3 ore de la hidratare şi mai puţin semnificativ la 24 de ore de la hidratare.
Provocări
Studiul a avut anumite aspecte de luat în calcul înainte de a trage concluzii clare. În primul rând, metoda de slăbire nu a fost aceeaşi ca cea folosită de cei mai mulţi dintre luptătorii de MMA. Un au avut o perioadă de încărcare cu apă, scăderea în greutate a fost făcută numai prin transpiraţie şi a fost vorba de numai 5% din greutatea corporală, în timp ce, în medie, luptătorii de MMA slăbesc 8-10%.
Un alt factor de luat în seamă ar fi lipsa unui protocol de rehidratare. Sportivii au fost lăsaţi să se hidrateze cu orice au vrut ceea ce creşte posibilitatea ca rata de recuperare să varieze la fiecare, în funcţie de metoda folosită.
Toţi aceşti factori sunt importanţi în încercarea de a face un scenariu cât mai aproape de situaţia reală.
Studiul pare să nu găsească nicio legătură sau o legătură foarte slabă cel mult, între diverse măsuri fizilogice de hidratare şi efectul asupra abilităţilor atletice. După ce a fost contactat unul dintre autorii studiului, răspunsul a fost că va urma o aprofundare a studiului. Totodată, autorul a adăugat că marjerii de hidratare existenţi la nivel celular ar putea fi o componentă importantă în a înţelege efectul deshidratării asupra performanţelor.
Concluzie
În timp ce studiul este imperfect, adevărul este că este aproape imposibil de creat un studiu cares ă măsoare efectele scăderii bruşte în greutate. Ar fi o chestiune de etică să li se cearp subiecţilor să piardă 10% din greutatea corporală prin deshidratare, având în vedere pericolele.
Dacă s-ar fi folosit un protocol standard de rehidratare pentru toţi participanţii, studiul s-ar concentra pe efectele acestui protocol însă este foarte puţin probabil ca toţi sportivii să folosească acelaşi protocol.
Unul dintre aspectele interesante au fost lipsa de legătură între performanţa atletică şi diverşi markeri de hidratare, printre care densitatea sângelui, urinei, hematocrit. Pentru că mai multe comisii sportive investighează nivelul de hidratare prin prisma acestor markeri, este crucial să se facă mai multe studii înainte de a se determina nivelul de hidratare a unui sportiv.
Pe lângă aceste lucruri, rezultatele par să susţină teoria conform căreia o scădere în greutate poate avea un effect negative asupra “rezervorului” într-un meci. Cum se fac tot mai multe studii în domeniu, probabil vom avea şi teorii care vor demonstra că slăbirea va afecta stamina şi rezistenţa, anulând astfel orice avantaj obţinut prin coborârea în greutate.